Convingeri

De multe ori sentimentele apar şi dispar, bucuria parcă e undeva ascunsă bine şi nu prea îşi face simţită prezenţa, iar gândurile mă poartă într-o parte şi în cealaltă. Însă cu cât am pătruns mai mult în Cuvânt, din experienţa mea şi din ceea ce am văzut am ajuns să am convingeri.

Una din convingeri este că dacă Dumnezeu bate la uşa inimii cuiva, face asta din dragoste pentru acea persoană, şi pentru că are un plan cu ea şi ştie ce este cel mai bine. Aş merge mai departe şi aş spune că ne-a avut în plan încă dinainte de a ne fi născut, că lucreaza la inima noastră (El întocmeşte inima şi ia aminte la căile ei), pune dorinţă în noi şi cel mai important, Duhul Său. Noi singuri nu L-am fi căutat niciodată (Romani 3:11)

Un bebeluş nu decide dacă poate să vină pe lume. El este născut, la fel cum noi suntem născuţi din nou de către Dumnezeu. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi." (1 Petru 1:3) 

Nu ştiu ceea ce putem face noi, dar ştiu ceea ce face Dumnezeu şi ceea ce a făcut: TOTUL. El ne ţine, ne susţine, şi ne mântuieşte. " Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" (1 Petru 1:5)

" Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă." (Romani 9:16)

” Semnătura lui Isus, Crucea, este expresia ultimă a dragostei lui Dumnezeu pentru lume. Biserica este una a lui Hristos crucificat și înviat din morți doar atunci când poartă întipărită pecetea Lui; doar atunci când este orientată către exterior și străbate alături de El drumul Crucii.

Fidelitatea față de Cuvânt ne conduce pe calea așa-numitei mobilități descendente în mijlocul unei lumi mobile ascendent. Ne vom găsi nu pe drumul puterii, ci pe cel al neputinței; nu pe drumul succesului, ci pe cel al slujirii; nu pe drumul larg al gloriei și popularității, ci pe acela îngust al batjocurei și respingerii.

A fi creștin înseamnă a fi asemeni lui Hristos. Trebuie, într-un fel, să ne pierdem viața pentru a o afla. Creștinimul nu îl propovăduiește, doar pe Dumnezeu răstignit, ci, de asemenea, pe oamenii răstigniți. <<În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!>> (Galateni 6: 14) Nu sunt un discipol al lui Isus dacă trăiesc alături de El doar în Betleem și Nazaret, dar nu și în Ghetsimani și pe Golgota.”

Semnătura lui Hristos - Brennan Manning