Limite

Suntem limitați. Nu putem face foarte multe lucruri deodată și pentru mult timp.
Cel mai bine se vede când lucrezi mult, cu toate că îl implici pe Dumnezeu în ceea ce faci, și simți prezenta Lui, ai nevoie și de hrană. Ceea ce primim ne ajunge pentru o zi sau câteva (atunci când citești reții pentru puțin timp), și dacă nu există o constanță, inima noastră va fi goală. Mă gândesc că în momentele acestea ne-ar prinde bine să știm versetele pe de rost.


Zilele acestea am auzit o predică de-a lui Paul Washer legată de prioritizarea timpului pe care îl avem.Spunea el că oamenii își organizează timpul pentru a face lucrurile cu adevărat importante. Cred că este bine, pentru că timpul se scurge repede, uneori îl risipim aiurea, și nu putem să le facem pe toate.  


Nu știu dacă există vreo metodă prin care să putem jongla lucrurile lumești cu cele spirituale, dacă trebuie să le separăm sau nu, dacă trebuie să ne silim să citim Cuvântul lui Dumnezeu sau trebuie să fim atrași, cert e că uneori suntem în situația în care suntem goi și nu simțim nici o dorință să citim sau să ne rugăm. 
Știm ceea ce este bine, teoretizăm, însă de multe ori ne este greu să și aplicăm. 


Uneori în urma lucrurilor cu care am venit în contact, încercăm să înțelegem lucrurile lui Dumnezeu. Concepția greșită pe care o putem avea despre Dumnezeu ne poate face lipsiți de dorința de a veni în contact cu Cuvântul lui Dumenzeu. De exemplu dacă îl vezi pe Dumnezeu ca pe un tată autoritar, dictator, automat îți dorești să stai departe de El. 


Domnul să ni se descopere tot mai mult, să ne ajute să-L vedem așa cum este cu adevărat, să ne ajute să alegem lucrurile Lui, și să-L implicăm în tot ceea ce facem. El ne cunoaște limitele și ne dă putere. De asemenea ne-a dat și Duhul Sfânt pentru a ne ajuta să înțelegem, și să devenim tot mai mult asemenea chipului Domnului Isus. 

Isus impotriva religiei

[Religion might preach grace, but another thing they practice
Tend to ridicule God’s people, they did it to John The Baptist
They can’t fix their problems, and so they just mask it
Not realizing religions like spraying perfume on a casket
See the problem with religion, is it never gets to the core
It’s just behavior modification, like a long list of chores
Like lets dress up the outside make look nice and neat
But it’s funny that’s what they use to do to mummies
While the corpse rots underneath


I’ve already said that I don’t think “religion” is the right term for what Bethke is talking about. But he has done a great job here of describing false religion. Jesus blasted the Pharisees for being “whitewashed tombs,” for looking beautiful on the outside and full of dead people’s bones on the inside, for appearing righteous but being full of hypocrisy and lawlessness (Matt. 23:27-28). It is possible for churches and churchgoers to have the reputation for being alive, but actually be dead (Rev. 3:1). Some churches claim to love grace, but all they give you is legalism. Bethke is hitting on a real problem.] KEVIN DEYOUNG


Recunosc ca nu stiu foarte multe despre republicani( am dat un search pe wikipedia si am gasit doar cateva informatii sumare), nu stiu exact cu ce se confrunta sau ce l-a detarminat pe tanar sa scrie acest peom, si nici nu stiu exact la ce se refera  cand spune "religie", ori daca termenul este corect folosit.
Insa daca se refera la iudaism, sau ceva asemanator, in mare parte este corect ceea ce spune aici. Si daca Hristos lipseste, atunci ceea ce fac, sau traiesc se cheama religie. A nu se confunda religia cu crestinismul. Religii sunt si islamul, si budismul.


In seara asta am dat peste altceva care m-a pus pe ganduri. cautam ceva pe internet legat de muzica rock, stiu ca era un articol care a aparut si in revista "Pe Calea credintei" si am gasit ceva legat de Proconsul. Iata ce am gasit.
http://www.radiounison.ro/editorial/de-ce-nu-cred-in-pocainta-lui-bodo.html


Poate ca cel care a scris este prea radical, la fel ca Bethke.
Eu una as fi curioasa sa aflu cum gandeste Bodo acum. Sper ca Dumnezeu sa-i descopere tot mai mult din lucrurile Lui, si acele "spectacole"/ "concerte" sa fie inlocuite de o inchinare reala.


Dar ma gandesc ca este un fapt real. Si nu se intampla numai in Raul Vietii. Daca si tanarul acela se confrunta cu acelasi lucru? Daca nu e la fel in multe biserici din America: doar spectacol?


Nu inseamna ca sunt in totalitate de acord cu ceea ce a spus... insa e bine sa luam ceea ce este bun, si sa ne gandim la asta.


In concluzie eu zic ca acest filmulet poate fi un semnal de alarma, un poem care sa ne cerceteze... sau pur si simplu ceva gresit si neinspirat.

Aceasta melodie imi aminteste cine sunt in Hristos, si-mi schimba perspectiva.

Imi doresc sa privesc in aceeasi directie in care priveste El, sa ma bucur in El si, anul acesta si intreaga mea viata sa fie spre slava si gloria Lui.

Iluzie...

De ceva timp ma gandesc la un aspect. Noi putem spune NU la ceea ce Dumnezeu spune DA si invers. Evident nu trebuie sa traiesti tot timpul cu teama aceasta, ca ai putea gresi in orice clipa, ca ai putea rata o binecuvantare, dar nici sa cazi in cealalta extrema si sa nu-ti pese catusi de putin ce faci.

Eu de una singura iau numai decizii gresite. Am vazut asta la mine. Insa atunci cand ma las calauzita de Dumnezeu, ma conformez voii Lui. Atunci faptul ca inca mai detin controlul asupra vietii mele este o iluzie.

Cineva spunea candva ca "drumul Calvarului este presarat cu scheletele eurilor noastre, cadavrele iluziilor ca detinem controlul si cioburile fariseismului, ale spiritualitatii egocentrice si ale lipsei de libertate."

Convingeri

De multe ori sentimentele apar şi dispar, bucuria parcă e undeva ascunsă bine şi nu prea îşi face simţită prezenţa, iar gândurile mă poartă într-o parte şi în cealaltă. Însă cu cât am pătruns mai mult în Cuvânt, din experienţa mea şi din ceea ce am văzut am ajuns să am convingeri.

Una din convingeri este că dacă Dumnezeu bate la uşa inimii cuiva, face asta din dragoste pentru acea persoană, şi pentru că are un plan cu ea şi ştie ce este cel mai bine. Aş merge mai departe şi aş spune că ne-a avut în plan încă dinainte de a ne fi născut, că lucreaza la inima noastră (El întocmeşte inima şi ia aminte la căile ei), pune dorinţă în noi şi cel mai important, Duhul Său. Noi singuri nu L-am fi căutat niciodată (Romani 3:11)

Un bebeluş nu decide dacă poate să vină pe lume. El este născut, la fel cum noi suntem născuţi din nou de către Dumnezeu. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi." (1 Petru 1:3) 

Nu ştiu ceea ce putem face noi, dar ştiu ceea ce face Dumnezeu şi ceea ce a făcut: TOTUL. El ne ţine, ne susţine, şi ne mântuieşte. " Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" (1 Petru 1:5)

" Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă." (Romani 9:16)

Psalm 139

Tânjind după...

"Tu ne-ai facut pentru Tine si inimile noastre nu-si gasesc odihna pana cand nu se odihnesc in Tine." (Confesiuni - Augustin)

"Putem avea esecuri, dar acest lucru nu are nimic de-a face cu miezul problemei. Noi am fost creati pentru partasie cu Dumnezeu si fara aceasta partasie traim in gol si ne doare. El Insusi a sadit dorul acesta in noi, un dor pe care-l cunoastem cu totii.

Poate ca dorul acesta nu-ti domina intotdeauna constiinta, dar el exista. Ba mai mult, Dumnezeu canta muzica Lui dulce care face ca dorul sa palpite si sa prinda viata.

Adanc in vastul tau spatiu launtric se afla un cort construit de Dumnezeu pentru a avea comuniune cu tine. Din acel cort El te cheama cu o tandra insistenta si, din cele mai indepartate colturi ale spatiului tau launtric, durerea unei dorinte arzatoare raspunde ca un ecou.

Tu o poti ignora. Uneori o si faci, pentru ca alte lucruri te atrag mai mult,dar ele iti atrag fiinta doar superficial. Ele creeaza neliniste, in timp, ce chemarea Lui este o chemare la pace.

Sau poate te temi ca nu esti vrednic sa te apropii de cort si, cu atat mai putin, sa intri in el. Ti se pare ca ar trebui sa-I adresezi lui Dumnezeu atatea scuze, ca sunt atatea probleme, atata nesiceritate pe care trebuie s-o infrunti inainte de a te putea apropia. Asa ca te simti instrainat, traind nu numai departe de Dumnezeu, ci si departe de adancurile propriei tale fiinte. Traiesti o viata de suprafata, in timp ce Adancul cheama adancul."

Sursa: Lupta - John White

Lecția soarelui

Priveam pe geam.  Afară era înnorat și soarele abia se putea zări. Mă puteam uita la el, fără ca să pățesc ceva, pentru că ceea vedeam eu nu era ceea ce este el (sau așa cum este), ci mai degrabă un punct în nori. Dacă ar fi apărut în toată splendoarea lui, nu m-aș fi putut uita la el.

Apoi a intrat de tot în nori, nemaivăzându-se. Cu toate acestea eu eram plină de încredere că este tot acolo și așteptam cu nerăbdare să iasă din nori și să mă încălzească. 

M-am gândit că la fel îl văd pe Dumnezeu - în parte. Nu-L văd așa cum este El cu adevărat, ci nu văd decât o umbră, ceva neclar.

Și m-am mai gândit că au fost perioade când nu ”am simțit” prezenta lui Dumnezeu. Nu știu dacă întotdeauna au fost nori care m-au împiedicat ca să văd slava Lui, să-L văd așa cum este El, dar știu că deși eu nu-L vedeam, El era în același loc, lângă mine. Când spun nori mă refer la păcate. Păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. (Isaia 59:2) Însă nu am fost la fel de încrezătoare pe cât am fost în privința soarelui.

Într-un final soarele a ieșit și m-am putut bucura de el, de căldura lui și de lumina lui.  

                                            

Invatand de la batrani

Așa mă bucur să aud alte persoane vorbind despre Dumnezeu, dar mă și rușinez pentru că eu de multe ori nu o fac. Astăzi o doamnă m-a învățat o lecție importantă; după ce am îndrumat-o ca să ajungă la fiica sa, aceasta a rostit niște cuvinte drept mulțumire, cuvinte care mi-au mers la suflet.

Ceea ce mi-a spus la sfârșit, înainte de a ne despărți, mi-a arătat cât de mulțumitoare era, pentru un lucru mărunt. Ieri vorbeam cu colega mea, Andreea, și-mi zicea de un pastor care spunea că oamenilor nu e bine să le faci prea multe gratuități, pentru că ajung să nu mai aprecieze și să considere că li se cuvin unele lucruri. De multe ori mi s-a întâmplat să nu apreciez gesturile celorlalți.

Un alt lucru care m-a surprins în ceea ce a spus acea bătrână, a fost faptul că l-a menționat pe Dumnezeu. Dorința dânsei era ca El să mă binecuvânteze.

”Fericirea este înțelepciunea de a te bucura de tot ceea ce îți dăruiește Dumnezeu!”

Fiecare zi este o binecuvântare, faptul că avem cu ce ne îmbrăca, ce mânca este o binecuvântare, și așa lista continuă, pentru că tot ceea ce avem, de la Tatăl ceresc primim. 

Count your blessings.

M-aș bucura mult să scrieți, cei ce citiți această pagină, câteva binecuvântări. Sunt multe lucruri pe care le primesc și nici nu-mi dau seama. Dar poate că voi le identificați.