De ceva timp ma gandesc la un aspect. Noi putem spune NU la ceea ce Dumnezeu spune DA si invers. Evident nu trebuie sa traiesti tot timpul cu teama aceasta, ca ai putea gresi in orice clipa, ca ai putea rata o binecuvantare, dar nici sa cazi in cealalta extrema si sa nu-ti pese catusi de putin ce faci.
Eu de una singura iau numai decizii gresite. Am vazut asta la mine. Insa atunci cand ma las calauzita de Dumnezeu, ma conformez voii Lui. Atunci faptul ca inca mai detin controlul asupra vietii mele este o iluzie.
Cineva spunea candva ca "drumul Calvarului este presarat cu scheletele eurilor noastre, cadavrele iluziilor ca detinem controlul si cioburile fariseismului, ale spiritualitatii egocentrice si ale lipsei de libertate."
Convingeri
De multe ori sentimentele apar şi dispar, bucuria parcă e undeva ascunsă bine şi nu prea îşi face simţită prezenţa, iar gândurile mă poartă într-o parte şi în cealaltă. Însă cu cât am pătruns mai mult în Cuvânt, din experienţa mea şi din ceea ce am văzut am ajuns să am convingeri.
Una din convingeri este că dacă Dumnezeu bate la uşa inimii cuiva, face asta din dragoste pentru acea persoană, şi pentru că are un plan cu ea şi ştie ce este cel mai bine. Aş merge mai departe şi aş spune că ne-a avut în plan încă dinainte de a ne fi născut, că lucreaza la inima noastră (El întocmeşte inima şi ia aminte la căile ei), pune dorinţă în noi şi cel mai important, Duhul Său. Noi singuri nu L-am fi căutat niciodată (Romani 3:11)
Un bebeluş nu decide dacă poate să vină pe lume. El este născut, la fel cum noi suntem născuţi din nou de către Dumnezeu. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi." (1 Petru 1:3)
Nu ştiu ceea ce putem face noi, dar ştiu ceea ce face Dumnezeu şi ceea ce a făcut: TOTUL. El ne ţine, ne susţine, şi ne mântuieşte. " Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" (1 Petru 1:5)
" Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă." (Romani 9:16)
Tânjind după...
"Tu ne-ai facut pentru Tine si inimile noastre nu-si gasesc odihna pana cand nu se odihnesc in Tine." (Confesiuni - Augustin)
"Putem avea esecuri, dar acest lucru nu are nimic de-a face cu miezul problemei. Noi am fost creati pentru partasie cu Dumnezeu si fara aceasta partasie traim in gol si ne doare. El Insusi a sadit dorul acesta in noi, un dor pe care-l cunoastem cu totii.
Poate ca dorul acesta nu-ti domina intotdeauna constiinta, dar el exista. Ba mai mult, Dumnezeu canta muzica Lui dulce care face ca dorul sa palpite si sa prinda viata.
Adanc in vastul tau spatiu launtric se afla un cort construit de Dumnezeu pentru a avea comuniune cu tine. Din acel cort El te cheama cu o tandra insistenta si, din cele mai indepartate colturi ale spatiului tau launtric, durerea unei dorinte arzatoare raspunde ca un ecou.
Tu o poti ignora. Uneori o si faci, pentru ca alte lucruri te atrag mai mult,dar ele iti atrag fiinta doar superficial. Ele creeaza neliniste, in timp, ce chemarea Lui este o chemare la pace.
Sau poate te temi ca nu esti vrednic sa te apropii de cort si, cu atat mai putin, sa intri in el. Ti se pare ca ar trebui sa-I adresezi lui Dumnezeu atatea scuze, ca sunt atatea probleme, atata nesiceritate pe care trebuie s-o infrunti inainte de a te putea apropia. Asa ca te simti instrainat, traind nu numai departe de Dumnezeu, ci si departe de adancurile propriei tale fiinte. Traiesti o viata de suprafata, in timp ce Adancul cheama adancul."
Sursa: Lupta - John White
Lecția soarelui
Priveam pe geam. Afară era înnorat și soarele abia se putea zări. Mă puteam uita la el, fără ca să pățesc ceva, pentru că ceea vedeam eu nu era ceea ce este el (sau așa cum este), ci mai degrabă un punct în nori. Dacă ar fi apărut în toată splendoarea lui, nu m-aș fi putut uita la el.
Apoi a intrat de tot în nori, nemaivăzându-se. Cu toate acestea eu eram plină de încredere că este tot acolo și așteptam cu nerăbdare să iasă din nori și să mă încălzească. M-am gândit că la fel îl văd pe Dumnezeu - în parte. Nu-L văd așa cum este El cu adevărat, ci nu văd decât o umbră, ceva neclar.
Și m-am mai gândit că au fost perioade când nu ”am simțit” prezenta lui Dumnezeu. Nu știu dacă întotdeauna au fost nori care m-au împiedicat ca să văd slava Lui, să-L văd așa cum este El, dar știu că deși eu nu-L vedeam, El era în același loc, lângă mine. Când spun nori mă refer la păcate. Păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. (Isaia 59:2) Însă nu am fost la fel de încrezătoare pe cât am fost în privința soarelui.
Într-un final soarele a ieșit și m-am putut bucura de el, de căldura lui și de lumina lui.
Invatand de la batrani
Așa mă bucur să aud alte persoane vorbind despre Dumnezeu, dar mă și rușinez pentru că eu de multe ori nu o fac. Astăzi o doamnă m-a învățat o lecție importantă; după ce am îndrumat-o ca să ajungă la fiica sa, aceasta a rostit niște cuvinte drept mulțumire, cuvinte care mi-au mers la suflet.
Ceea ce mi-a spus la sfârșit, înainte de a ne despărți, mi-a arătat cât de mulțumitoare era, pentru un lucru mărunt. Ieri vorbeam cu colega mea, Andreea, și-mi zicea de un pastor care spunea că oamenilor nu e bine să le faci prea multe gratuități, pentru că ajung să nu mai aprecieze și să considere că li se cuvin unele lucruri. De multe ori mi s-a întâmplat să nu apreciez gesturile celorlalți.
Un alt lucru care m-a surprins în ceea ce a spus acea bătrână, a fost faptul că l-a menționat pe Dumnezeu. Dorința dânsei era ca El să mă binecuvânteze.
”Fericirea este înțelepciunea de a te bucura de tot ceea ce îți dăruiește Dumnezeu!”
Fiecare zi este o binecuvântare, faptul că avem cu ce ne îmbrăca, ce mânca este o binecuvântare, și așa lista continuă, pentru că tot ceea ce avem, de la Tatăl ceresc primim.
Count your blessings.
M-aș bucura mult să scrieți, cei ce citiți această pagină, câteva binecuvântări. Sunt multe lucruri pe care le primesc și nici nu-mi dau seama. Dar poate că voi le identificați.
Ce mare Dumnezeu avem!!
Dumnezeu este cel mai mare compozitor si dirijor in acelasi timp. El are o imagine de ansamblu, stie locul fiecarui instrument si momentul in care acesta trebuie sa inceapa sa cante si detine controlul intregului spectacol. Ce armonie!!
Dumnezeu este un mare pictor si artist. Creeaza cele mai frumoase tablouri, vii, cu maci in lanuri de grau, cu flori de toate culorile amestecate si apusuri de soare minunate. Cat de frumos imbraca pamantul cu iarba!! Sunt atat de multe!!
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru simturi: auz, vaz, miros, papilele gustative, pentru ochi, urechi... Multumesc pentru aceste frumuseti pe care ni le ofera ca sa ne putem bucura de ele: parfumul trandafirilor, al florilor de salcam, de zambile, mirosul de tei, izma, parfumul iasomiei...
creatiile compozitorilor ca Bach, Vivaldi, cantecele pasarilor, zborul fluturilor (prin Bucuresti ii vezi cam rar, dar sunt), sipotul izvoarelor,
pentru capsuni, cirese s.a.fructe, pentru legume...
Toate acestea nu fac altceva decat sa-mi indrepte ochii spre Creator si sa exclam: ”Ce mare Dumnezeu avem!! S-a gandit la toate."
Copiii învață ceea ce trăiesc
Dacă trăiesc în critică, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie fricoși.
Dacă trăiesc în compătimire, copiii învață să se autocompătimească.
Dacă trăiesc în ironie, copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în invidie, copiii învață să fie invidioși.
Dacă trăiesc cu rușine, copiii învață să se simtă mereu vinovați.
Dacă trăiesc cu încurajări, copiii învață să aibă încredere în ei.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață să aibă rabdare.
Dacă trăiesc cu laude, copiii învață să facă aprecieri.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe ei înșiși.
Dacă trăiesc cu recunoașterea meritelor, copiii învață să aibă un scop.
Dacă trăiesc în generozitate, copiii învață să dăruiască.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață să spună adevărul.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunătate și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în cei din jurul lor.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că lumea este un loc plăcut în care să trăiești.
de Dorothy Law Nolte
De vorba cu o invatatoare
Îmi place să aud poveștile altor persoane, și nu știu cum se face că nu eu încep discuția, și nici nu prea reușesc să o coordonez. Eu tac și ascult. Nu obișnuiesc să întrerup persoana de lângă mine atunci când vorbește, și pentru că de regulă cealaltă persoană este mai vorbăreață decât mine, nu reușesc decât să mai pun câte o întrebare printre ceea ce-mi povestește.
De multe ori timpul este scurt, astăzi de exemplu am mai mers încă o stație cu mașina pentru a nu întrerupe discuția brusc și pentru că îmi făcea plăcere să o ascult pe interlocutoarea mea. A început prin a-mi povesti că face acel traseu zilnic, și că este mult mai rentabil să mearga cu mașina decât cu metroul, și mi-a spus și pentru ce face asta - pentru niște copilași de clasa I. Se vedea că îi sunt dragi și că ceea ce face, face din plăcere. Înainte ca aceasta să meargă acolo, o tânără învățătoare avea grijă de copii. Însă datorită unor probleme personale și a salariului foarte mic, a plecat din București. Salariul tinerelor învățătoare este de 400 ron. Dacă stai cu chirie numai pentru o cameră plătești 100 euro, plus întreținerea și alte cheltuieli; și mai trebuie să și mănânci. Cu un așa salariu multe nu prea își dau silința să-i învețe pe copii, cu toate că au pregătire. Doamna aceasta este ceva mai în vârstă și primește și un spor.
Îmi amintesc cu drag de învățătoarea mea. A fost ca o a doua mamă. Era foarte tânâră și frumoasă, blândă și avea o voce frumoasă. Venea la școală cu chitara, ne cânta și ne învăța și pe noi. Îmi amintesc și acum că am plâns foarte mult la sfarșitul clasei a IV-a. Am mai văzut-o prin școală, și am mai avut-o ca profesoară la căteva ore de romană, pentru că devenise profesoară, dar nu a stat prea mult. Mi-aș dori să o revăr și să-i mulțumesc pentru ceea ce a investit în mine, pentru dragostea pe care mi-a arătat-o.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a aranjat lucrurile ca să am o așa învățătoare.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)