Ce mare Dumnezeu avem!!

Dumnezeu este cel mai mare compozitor si dirijor in acelasi timp. El are o imagine de ansamblu, stie locul fiecarui instrument si momentul in care acesta trebuie sa inceapa sa cante si detine controlul intregului spectacol. Ce armonie!!

Dumnezeu este un mare pictor si artist. Creeaza cele mai frumoase tablouri, vii, cu maci in lanuri de grau, cu flori de toate culorile amestecate si apusuri de soare minunate. Cat de frumos imbraca pamantul cu iarba!! Sunt atat de multe!!

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru simturi: auz, vaz, miros, papilele gustative, pentru ochi, urechi... Multumesc pentru aceste frumuseti pe care ni le ofera ca sa ne putem bucura de ele: parfumul trandafirilor, al florilor de salcam, de zambile, mirosul de tei, izma, parfumul iasomiei... 

creatiile compozitorilor ca Bach, Vivaldi, cantecele pasarilor, zborul fluturilor (prin Bucuresti ii vezi cam rar, dar sunt), sipotul izvoarelor, 

pentru capsuni, cirese s.a.fructe, pentru legume...

Toate acestea nu fac altceva decat sa-mi indrepte ochii spre Creator si sa exclam: ”Ce mare Dumnezeu avem!! S-a gandit la toate."

Copiii învață ceea ce trăiesc

Dacă trăiesc în critică, copiii învață să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie fricoși. 

Dacă trăiesc în compătimire, copiii învață să se autocompătimească.

Dacă trăiesc în ironie, copiii învață să fie timizi.

Dacă trăiesc în invidie, copiii învață să fie invidioși.

Dacă trăiesc cu rușine, copiii învață să se simtă mereu vinovați. 

Dacă trăiesc cu încurajări, copiii învață să aibă încredere în ei.

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață să aibă rabdare.

Dacă trăiesc cu laude, copiii învață să facă aprecieri. 

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească. 

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe ei înșiși. 

Dacă trăiesc cu recunoașterea meritelor, copiii învață să aibă un scop.

Dacă trăiesc în generozitate, copiii învață să dăruiască.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață să spună adevărul.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.

Dacă trăiesc în bunătate și considerație, copiii învață respectul.

Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în cei din jurul lor.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că lumea este un loc plăcut în care să trăiești. 

                                                            de Dorothy Law Nolte

De vorba cu o invatatoare

Îmi place să aud poveștile altor persoane, și nu știu cum se face că nu eu încep discuția, și nici nu prea reușesc să o coordonez. Eu tac și ascult. Nu obișnuiesc să întrerup persoana de lângă mine atunci când vorbește, și pentru că de regulă cealaltă persoană este mai vorbăreață decât mine, nu reușesc decât să mai pun câte o întrebare printre ceea ce-mi povestește.

De multe ori timpul este scurt, astăzi de exemplu am mai mers încă o stație cu mașina pentru a nu întrerupe discuția brusc și pentru că îmi făcea plăcere să o ascult pe interlocutoarea mea. A început prin a-mi povesti că face acel traseu zilnic, și că este mult mai rentabil să mearga cu mașina decât cu metroul, și mi-a spus și pentru ce face asta - pentru niște copilași de clasa I. Se vedea că îi sunt dragi și că ceea ce face, face din plăcere. Înainte ca aceasta să meargă acolo, o tânără învățătoare avea grijă de copii. Însă datorită unor probleme personale și a salariului foarte mic, a plecat din București. Salariul tinerelor învățătoare este de 400 ron. Dacă stai cu chirie numai pentru o cameră plătești 100 euro, plus întreținerea și alte cheltuieli; și mai trebuie să și mănânci. Cu un așa salariu multe nu prea își dau silința să-i învețe pe copii, cu toate că au pregătire. Doamna aceasta este ceva mai în vârstă și primește și un spor.

Îmi amintesc cu drag de învățătoarea mea. A fost ca o a doua mamă. Era foarte tânâră și frumoasă, blândă și avea o voce frumoasă. Venea la școală cu chitara, ne cânta și ne învăța și pe noi. Îmi amintesc și acum că am plâns foarte mult la sfarșitul clasei a IV-a. Am mai văzut-o prin școală, și am mai avut-o ca profesoară la căteva ore de romană, pentru că devenise profesoară, dar nu a stat prea mult. Mi-aș dori să o revăr și să-i mulțumesc pentru ceea ce a investit în mine, pentru dragostea pe care mi-a arătat-o.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a aranjat lucrurile ca să am o așa învățătoare.