De multe ori sentimentele apar şi dispar, bucuria parcă e undeva ascunsă bine şi nu prea îşi face simţită prezenţa, iar gândurile mă poartă într-o parte şi în cealaltă. Însă cu cât am pătruns mai mult în Cuvânt, din experienţa mea şi din ceea ce am văzut am ajuns să am convingeri.
Una din convingeri este că dacă Dumnezeu bate la uşa inimii cuiva, face asta din dragoste pentru acea persoană, şi pentru că are un plan cu ea şi ştie ce este cel mai bine. Aş merge mai departe şi aş spune că ne-a avut în plan încă dinainte de a ne fi născut, că lucreaza la inima noastră (El întocmeşte inima şi ia aminte la căile ei), pune dorinţă în noi şi cel mai important, Duhul Său. Noi singuri nu L-am fi căutat niciodată (Romani 3:11)
Un bebeluş nu decide dacă poate să vină pe lume. El este născut, la fel cum noi suntem născuţi din nou de către Dumnezeu. "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi." (1 Petru 1:3)
Nu ştiu ceea ce putem face noi, dar ştiu ceea ce face Dumnezeu şi ceea ce a făcut: TOTUL. El ne ţine, ne susţine, şi ne mântuieşte. " Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" (1 Petru 1:5)
" Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă." (Romani 9:16)
