Lecția soarelui


Priveam pe geam.  Afară era înnorat și soarele abia se putea zări. Mă puteam uita la el, fără ca să pățesc ceva, pentru că ceea vedeam eu nu era ceea ce este el (sau așa cum este), ci mai degrabă un punct în nori. Dacă ar fi apărut în toată splendoarea lui, nu m-aș fi putut uita la el.

Apoi a intrat de tot în nori, nemaivăzându-se. Cu toate acestea eu eram plină de încredere că este tot acolo și așteptam cu nerăbdare să iasă din nori și să mă încălzească. 

M-am gândit că la fel îl văd pe Dumnezeu - în parte. Nu-L văd așa cum este El cu adevărat, ci nu văd decât o umbră, ceva neclar.
Și m-am mai gândit că au fost perioade când nu ”am simțit” prezenta lui Dumnezeu. Nu știu dacă întotdeauna au fost nori care m-au împiedicat ca să văd slava Lui, să-L văd așa cum este El, dar știu că deși eu nu-L vedeam, El era în același loc, lângă mine. Când spun nori mă refer la păcate. Păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. (Isaia 59:2) Însă nu am fost la fel de încrezătoare pe cât am fost în privința soarelui.

Într-un final soarele a ieșit și m-am putut bucura de el, de căldura lui și de lumina lui.  



                                            





Invatand de la batrani

Așa mă bucur să aud alte persoane vorbind despre Dumnezeu, dar mă și rușinez pentru că eu de multe ori nu o fac. Astăzi o doamnă m-a învățat o lecție importantă; după ce am îndrumat-o ca să ajungă la fiica sa, aceasta a rostit niște cuvinte drept mulțumire, cuvinte care mi-au mers la suflet.
Ceea ce mi-a spus la sfârșit, înainte de a ne despărți, mi-a arătat cât de mulțumitoare era, pentru un lucru mărunt. Ieri vorbeam cu colega mea, Andreea, și-mi zicea de un pastor care spunea că oamenilor nu e bine să le faci prea multe gratuități, pentru că ajung să nu mai aprecieze și să considere că li se cuvin unele lucruri. De multe ori mi s-a întâmplat să nu apreciez gesturile celorlalți.

Un alt lucru care m-a surprins în ceea ce a spus acea bătrână, a fost faptul că l-a menționat pe Dumnezeu. Dorința dânsei era ca El să mă binecuvânteze.

”Fericirea este înțelepciunea de a te bucura de tot ceea ce îți dăruiește Dumnezeu!”
Fiecare zi este o binecuvântare, faptul că avem cu ce ne îmbrăca, ce mânca este o binecuvântare, și așa lista continuă, pentru că tot ceea ce avem, de la Tatăl ceresc primim. 
Count your blessings.

M-aș bucura mult să scrieți, cei ce citiți această pagină, câteva binecuvântări. Sunt multe lucruri pe care le primesc și nici nu-mi dau seama. Dar poate că voi le identificați.