Psalmul 139

 Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti , stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe 

                                   imi patrunzi gandul...

Doamne, Tu ma cercetezi de aproape
Si-mi cunosti adancile, sufletestile ape
Stii cand ispitele infrang zagazurile
Stii toate bucuriile si toate necazurile
Stii: cantecul, dorul si visele
Stii amintirile mele ucise
Stii piscurile inalte si caile
Stii gheturile si vapaile
Stii cand ma arde trufia
Tagaduindu-Ti cerul si sfidand vesnicia
Stii cand faradelegea m-apasa
Ca o pacla amara si deasa
Stii cand ma urc si cand ma prabusesc
In neputinta omului firesc
Stii cand Te vand si cand Te rastignesc.

Incotro ma voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga Doamne, la cine?
Spre care zari pasii goni-voi si unde
Sa-ncerc de ochiul Tau a ma ascunde?
Ca si Cain de odinioara
Osanda constiintei ma doboara
N-am tihna, n-am puteri, n-am adapost
Sunt doar o biata nava fara rost
Ce-aluneca 'ncarcata de pacate
Pe valurile vietii zbuciumate.

Doamne, Tu ma cercetezi de aproape
Nu lasa intunericul sa ma-ngroape
Rapeste-ma Doamne pacatului
Pune piedici vrasmasului
Strecoara-mi in suflet luminile
Aprinde-mi dragostea
Infloreste-mi gradinile
Si-nalta-ma Doamne si creste-ma
Cu nasterea a doua-noieste-ma
Sa-Ti pot canta slava cu ingerii
Chiar si in valea aceasta a plangerii.

Imbarbateaza-te!

"Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta:

Intareste-te si imbarbateaza-te?

Nu te inspaimata si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul

tau, este cu tine in tot ce vei face." (Iosua 1:9)

"Nadajduieste in Domnul! Fii tare, imbarbateaza-ti inima, si

nadajduieste in Domnul!" (Ps. 27:14)

Frumusețe

Suntem noi, copiii lui Dumnezeu, diferiți de ceilalți? Trecem neobservați sau nu?


De unde știm că Estera a fost credincioasă, pentru că aceasta nu a vorbit deloc despre Dumnezeu? Se poate ca să vorbească mai mult comportamentul decât cuvintele?
“Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.” (Estera 2: 15)


Aseară a fost un haos la metrou. Am făcut 1h si 30 min până acasă, distanță pe care de obicei o parcurgeam în 45 min. A trebuit să schimb 3 metrouri și să mai iau și o mașină ca să ajung acasă. Unii erau amuzați, agitați, și imediat ce metroul ajungea la capăt, alergau spre un altul. Și în metrouri și afară, anunțau modificările și legăturile pe care le aveam la dispoziție. La Piața Unirii era staționat un metrou, gol și cu luminile stinse. Întâmplarea m-a dus cu gândul, pentru o clipa, la momentul în care Domnul Isus își va răpi Biserica, la haosul produs de dispariția unora.


În toată acea agitație am putut observa o persoană de o calmitate rară. Era un băiat îmbrăcat modest, cu o privire senină. Aștepta răbdător metroul următor. Fie era serios, și în fizionomia lui părea că zâmbește, fie afișa un zâmbet discret tot timpul. Nu părea un zâmbet supărător care să te facă să te întrebi ce are de zâmbește așa tot timpul.
Era ceva deosebit la el. Acea liniște și seninătate... cred că avea o Sursă. Cu toate că nu a spus nimic, comportamentul lui a vorbit mult mai mult.


Mă gândesc că Estara era frumoasă, iar frumusețea fizică era completată de sufletul ei. Și în suflet nu avea cum să nu fie Domnul Isus.


Îmi amintesc de un coleg de serviciu care îmi spunea că noi creștinii avem tot timpul frunțile încrețite, de parcă ne-ar fi foarte greu să ducem această viață de creștin... și apoi care este acela care și-ar dori să experimenteze și el, dacă ne vede tot timpul morocănoși?
De-asta spun că sufletul completa frumusețea ei fizică. Mă gândesc că avea o față senină, blândă, cu ochi mari și expresivi, toate acestea fiind de fapt varful icebergului. Dar partea care nu este la suprafata este mult mai mare. Ascultarea, blândețea, răbdarea, curajul, se datorau caracterului ei șlefuit de Dumnezeu prin suferință (era orfană), prin supunere și alte metode pe care El le folosește.
Imi doresc să spun mai puține și să arăt mai multe, să semăn mai mult cu Domnul Isus. Domnul să lucreze la caracterul meu!! Cred că e mai rău când spui ceva și faptele tale vorbesc despre tine contrariul.
18.11.2010

Psalmul 92: 1-4

Frumos este sa laudam pe Domnul,

 si sa marim Numele Tau, Prea Inalte,

 sa vestim dimineata bunatatea Ta,

si noaptea credinciosia Ta,

cu instrumentul cu zece coarde si cu alauta,
 in sunetele arfei.

Caci Tu ma inveselesti cu lucrarile Tale, Doamne,

 si eu cant de veselie,
 cand vad lucrarile mainilor Tale.

Ajutorul venit de sus

Afara ploua, asa ca oamenii coborau, in graba, pe scarile umede de la metrou, pentru a intra cat mai repede la adapost.




Uitandu-ma la picioare sa vad daca mi-am udat pantalonii, coboram scarile. Ajungand pe la jumatatea scarilor, aud in spatele meu pasi facuti cu greu, si mai incet decat ai oamenilor care ma depaseau. Ma intorc si vad o doamna care se tinea de balustrada, si cobora cu grija. Fara a sta prea mult pe ganduri, urc treptele si o intreb daca doreste sa o ajut. Nu primesc un refuz, asa ca ii intind mana mea rece pentru a se prinde cu mana libera. Cu cealalta a continuat sa se tina de balustrada. Se pare ca inca nu avea incredere in mine (chiar mi-a si spus ca mai rar intalnesti tinere care sa se uite si in spate) , si daca tot avea la dispozitie si balustrada, de ce sa nu o foloseasca? (sau poate ca m-a vazut mai slaba) Atunci cand nu a mai fost balustrada s-a sprijinit doar de mana mea. Mi-a spus ca i s-au aburit ochelarii si nu mai vede bine si are si probleme cu un picior.


*
Cati dintre noi nu procedam la fel cu Dumnezeu? Atunci cand doreste sa ne ajute, noi ne indoim ca o poate face foarte bine, si ne mai folosim si de alte lucruri. Nu putine au fost datile cand m-am folosit de ratiunea mea cu toate ca voiam ca Domnul sa ma ajute.


"Cand nu-ti ramane decat Dumnezeu, vei descoperi ca Dumnezeu iti este suficient".


*
Am primit in schimb un zambet si cateva vorbe, drept multumire. Mi-a marturisit planurile de viitor pe care le avea.


Este o mare bucurie sa stii ca ai ajutat o persoana sa zambeasca si sa nu aiba motive de intristare, chiar daca... afara ploua.
10.03.2009

Despre manie

"Melancolicii si flegmaticii nu tipa, nu gesticuleaza, dar aduna, fierb in ei si explodeaza sub alte forme, unele mai dureroase decat formele exteriorizate. Spre exemplu, te evita sau te ignora intentionat." (Cristian Barbosu, Cele sapte pacate cardinale)



Astazi ma gandeam la ceea ce ma face sa ma manii: tonul cu care sunt spuse anumite cuvinte, sau cuvintele in sine.
"In viata civilizata, ura domestica se exprima de obicei prin cuvinte care pe hartie ar ramane total inofensive (nu cuvintele supara), dar care rostite pe un ton anume, sau la un moment anume, devin la fel de violente ca un pumn in figura." (C.S.Lewis, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar)
Intr-o seara ma gandeam ca e nevoie de multa rea-vointa si trebuie ca o persoana sa se straduiasca ca sa ma faca sa ma manii. Si in dimineata urmatoare m-am maniat. Avem la serviciu un coleg care cere atentie. Nu saluta, si nici nu prea comunica cu noi iar cand l-am intrebat de ceva nu a raspuns decat dupa mai multe incercari pe un ton taios "da, ce vrei?". Evident ca m-am maniat si i-am spus si eu cateva. Trei persoane s-au enervat in acea dimineata datorita comportamentului lui, pentru ca pe toti ne-a tratat la fel.



Cred ca sunt si unele cuvinte care te fac sa te manii, intr-o alta forma. Nu stiu cat de frumos pot fi spuse unele cuvinte dure gen "nu vei reusi nimic in viata", "asta esti (ultimul om)", insa nu tonul in sine te "ucide", ci cuvintele, pentru ca nu fac altceva decat sa te descurajeze. Mult timp in inima mea s-a cuibarit mania datorita unor cuvinte ca acestea. De fiecare data ma descarcam plangand si rugandu-ma. Am primit toate loviturile, fara a riposta. Nu am premeditat sa ma indepartez de tata pentru ca mi-a spus lucrurile acelea, insa relatia nu a mai fost la fel. Si in timp s-a creat o prapastie.
Intr-un fel tata avea dreptate. Nici astazi nu cred ca pot sa fac eu ceva, insa stiu ca in Hristos pot totul! Zilnic trebuie sa-mi indrept privirea spre El pentru a nu mai privi la mine. Cum zicea Pavel: "De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine."
13.11.2010