Psalmul 139

 Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti , stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe 

                                   imi patrunzi gandul...

Doamne, Tu ma cercetezi de aproape
Si-mi cunosti adancile, sufletestile ape
Stii cand ispitele infrang zagazurile
Stii toate bucuriile si toate necazurile
Stii: cantecul, dorul si visele
Stii amintirile mele ucise
Stii piscurile inalte si caile
Stii gheturile si vapaile
Stii cand ma arde trufia
Tagaduindu-Ti cerul si sfidand vesnicia
Stii cand faradelegea m-apasa
Ca o pacla amara si deasa
Stii cand ma urc si cand ma prabusesc
In neputinta omului firesc
Stii cand Te vand si cand Te rastignesc.

Incotro ma voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga Doamne, la cine?
Spre care zari pasii goni-voi si unde
Sa-ncerc de ochiul Tau a ma ascunde?
Ca si Cain de odinioara
Osanda constiintei ma doboara
N-am tihna, n-am puteri, n-am adapost
Sunt doar o biata nava fara rost
Ce-aluneca 'ncarcata de pacate
Pe valurile vietii zbuciumate.

Doamne, Tu ma cercetezi de aproape
Nu lasa intunericul sa ma-ngroape
Rapeste-ma Doamne pacatului
Pune piedici vrasmasului
Strecoara-mi in suflet luminile
Aprinde-mi dragostea
Infloreste-mi gradinile
Si-nalta-ma Doamne si creste-ma
Cu nasterea a doua-noieste-ma
Sa-Ti pot canta slava cu ingerii
Chiar si in valea aceasta a plangerii.