Chemarea lui Dumnezeu a făcut ca inima mea să vibreze. În acel moment nu puteam decât să răspund.

It hurts

Inca ma mai dor buricele degetelor cand apas mai tare pe corzi, insa mult mai rar, pentru ca s-au intarit.
Nu mi-as fi imaginat ca pielea ajunge sa se intareasca cu timpul, incat simtul tactil va slabi. Sau mai spunem noi ca se batatoreste. Insa daca nu o mai expui factorului care a produs asta, va reveni la normal. Initial am crezut ca degetele mele vor ramane asa, insa ar fi trebuit sa ma gandesc ca stratul acesta de piele va fi inlocuit de un altul nou. Si acesta trebuie sa se obisnuiasca si el la randul lui.

Acum ma gandesc la sufletul meu. Sunt lucruri care provoaca durere... Ajunge sa se intareasca? Sau este ranit si ranile devin cicatrici? Cicatricile il fac mai puternic? Pentru a fi tare, pentru a nu suferi, in conceptia unora trebuie sa nu devii vulnerabil, sa nu lasi ca nimic sa te atinga, sa nu simti durere. (Nietzsche)
Daca treci insa prin durere, sufletul nu se intareste la fel ca degetele. Si atunci... te lasi rapus de durere?

Exista o veste buna, aceea ca Dumnezeu ne intareste. ”Pot totul in Hristos care ma intareste” spunea Pavel. Dumnezeu ne ajuta sa trecem prin durere, El este alaturi de noi si nu ne lasa nici o clipa!