Ajutorul venit de sus

Afara ploua, asa ca oamenii coborau, in graba, pe scarile umede de la metrou, pentru a intra cat mai repede la adapost.




Uitandu-ma la picioare sa vad daca mi-am udat pantalonii, coboram scarile. Ajungand pe la jumatatea scarilor, aud in spatele meu pasi facuti cu greu, si mai incet decat ai oamenilor care ma depaseau. Ma intorc si vad o doamna care se tinea de balustrada, si cobora cu grija. Fara a sta prea mult pe ganduri, urc treptele si o intreb daca doreste sa o ajut. Nu primesc un refuz, asa ca ii intind mana mea rece pentru a se prinde cu mana libera. Cu cealalta a continuat sa se tina de balustrada. Se pare ca inca nu avea incredere in mine (chiar mi-a si spus ca mai rar intalnesti tinere care sa se uite si in spate) , si daca tot avea la dispozitie si balustrada, de ce sa nu o foloseasca? (sau poate ca m-a vazut mai slaba) Atunci cand nu a mai fost balustrada s-a sprijinit doar de mana mea. Mi-a spus ca i s-au aburit ochelarii si nu mai vede bine si are si probleme cu un picior.


*
Cati dintre noi nu procedam la fel cu Dumnezeu? Atunci cand doreste sa ne ajute, noi ne indoim ca o poate face foarte bine, si ne mai folosim si de alte lucruri. Nu putine au fost datile cand m-am folosit de ratiunea mea cu toate ca voiam ca Domnul sa ma ajute.


"Cand nu-ti ramane decat Dumnezeu, vei descoperi ca Dumnezeu iti este suficient".


*
Am primit in schimb un zambet si cateva vorbe, drept multumire. Mi-a marturisit planurile de viitor pe care le avea.


Este o mare bucurie sa stii ca ai ajutat o persoana sa zambeasca si sa nu aiba motive de intristare, chiar daca... afara ploua.
10.03.2009