Frumusețe

Suntem noi, copiii lui Dumnezeu, diferiți de ceilalți? Trecem neobservați sau nu?


De unde știm că Estera a fost credincioasă, pentru că aceasta nu a vorbit deloc despre Dumnezeu? Se poate ca să vorbească mai mult comportamentul decât cuvintele?
“Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.” (Estera 2: 15)


Aseară a fost un haos la metrou. Am făcut 1h si 30 min până acasă, distanță pe care de obicei o parcurgeam în 45 min. A trebuit să schimb 3 metrouri și să mai iau și o mașină ca să ajung acasă. Unii erau amuzați, agitați, și imediat ce metroul ajungea la capăt, alergau spre un altul. Și în metrouri și afară, anunțau modificările și legăturile pe care le aveam la dispoziție. La Piața Unirii era staționat un metrou, gol și cu luminile stinse. Întâmplarea m-a dus cu gândul, pentru o clipa, la momentul în care Domnul Isus își va răpi Biserica, la haosul produs de dispariția unora.


În toată acea agitație am putut observa o persoană de o calmitate rară. Era un băiat îmbrăcat modest, cu o privire senină. Aștepta răbdător metroul următor. Fie era serios, și în fizionomia lui părea că zâmbește, fie afișa un zâmbet discret tot timpul. Nu părea un zâmbet supărător care să te facă să te întrebi ce are de zâmbește așa tot timpul.
Era ceva deosebit la el. Acea liniște și seninătate... cred că avea o Sursă. Cu toate că nu a spus nimic, comportamentul lui a vorbit mult mai mult.


Mă gândesc că Estara era frumoasă, iar frumusețea fizică era completată de sufletul ei. Și în suflet nu avea cum să nu fie Domnul Isus.


Îmi amintesc de un coleg de serviciu care îmi spunea că noi creștinii avem tot timpul frunțile încrețite, de parcă ne-ar fi foarte greu să ducem această viață de creștin... și apoi care este acela care și-ar dori să experimenteze și el, dacă ne vede tot timpul morocănoși?
De-asta spun că sufletul completa frumusețea ei fizică. Mă gândesc că avea o față senină, blândă, cu ochi mari și expresivi, toate acestea fiind de fapt varful icebergului. Dar partea care nu este la suprafata este mult mai mare. Ascultarea, blândețea, răbdarea, curajul, se datorau caracterului ei șlefuit de Dumnezeu prin suferință (era orfană), prin supunere și alte metode pe care El le folosește.
Imi doresc să spun mai puține și să arăt mai multe, să semăn mai mult cu Domnul Isus. Domnul să lucreze la caracterul meu!! Cred că e mai rău când spui ceva și faptele tale vorbesc despre tine contrariul.
18.11.2010