Presiunea a disparut

Acesta este titlul unei cărți pe care o citesc și pe care nu o pot lăsa din mână. Cine mă cunoaște bine știe că am început multe cărți, însă nu le-am terminat, pentru că nu m-au captivat la fel ca romanele. De multe ori titlul mă atrage și după ce citesc câteva pagini o pun în biblioteca și acolo rămâne.
Această carte este diferită de celelalte, nu pentru că promite mai multe, ci pentru că iese din tipare. Este o carte revoluționară.

În postarea anterioară am scris despre faptul că Dumnezeu nu ne-a promis o viață așa cum ne-o dorim, sau ușoară, ci că El va fi cu noi. Același lucru îl spune și Larry, și chiar mai mult, el zice nici să nu încercăm să ne facem viața frumoasă, sau să-L căutăm pe Dumenezeu pentru binecuvântări sau pentru că ne gândim că ne va fi bine. Numește aceasta Calea cea Veche (Lege) sau Legea liniarității, dată de două puncte, un punct B pe care ni-l dorim, și un punct A reprezentat de ceea ce credem că trebuie să facem ca să ajungem în B.
De exemplu ca să fiu spirital trebuie să respect disciplinele spirituale.
Sau
A: ce trebuie să fac ca să...
B: ...am copii credincioși, sau o familie fericită.
El ne îndeamnă să renunțăm la toate acestea, și să căutăm prezența lui Dumnezeu.

”Milioane de oameni Îl urmează pe Isus pentru a câștiga o viață mai bună împreună cu binecuvântări imediate.

Când lucrurile merg prost, e tentat să pună eșecul pe seama greșelilor lui. Se simte îngrozitor. Dumnezeu pare  absent. Presiunea apasă. Dar această mentalitate ține de Calea cea Veche. Sângele lui Isus Hristos a deschis o Cale Nouă, Vie, ne-a dat o direcție diferită, indiferent dacă viața merge bine sau rău, indiferent dacă conștientizăm sau nu bunătatea ori egocentrismul. Pe Calea cea Nouă presiunea a dispărut.

Există însă două dificultăți legate de această nouă întelegere:
Unu: ni se cere să renunțăm la controlul asupra evenimentelor din viața noastră și să ne încredem în Dumnezeu, care va face tot ce crede El de cuviință. Respectarea timpului de părtășie și rugăciunea fierbinte nu garantează îndepărtarea definitivă a cancerului; și nu garantează nici extinderea și eficientizarea lucrării. Noi am vrea să putem influența, dacă nu chiar controla, binecuvântările pe care ni le dorim.
Doi: e mai greu să te bucuri de Dumnezeu decât de binecuvântările Lui. Pune-L pe un copil mic să aleagă între  tovărășia tatălui său în absența cadourilor de Crăciun și un munte de cadouri sub brad brad în absența tatălui. S-ar putea să aleagă cadourile. Doar un om matur va prețui binecuvântarea prezenței unei persoane dragi mai mult decât pe cea a unor cadouri.

Să păziți dar cuvintele legâmăntului acestuia, și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face. (Deuteronom 29:9)
Acest pasaj stabilește Legea Liniarității ca bază a Vieții mai Bune însoțită de binecuvântările lui Dumnezeu, rezumând totodată condițiile unei înțelegeri pe care Dumnezeu a făcut-o cu copiii Lui în perioada vechi-testamentală.
Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei- căci Legea n-a făcut desăvârșit - și pe de alta, se pune în  loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. (Evrei 7:18,19)
Legea Libertății a fost stabilită ca o cale de a dobândi o speranță mai bună în locul unei vieți mai bune. Acea speranță mai bună e intimitatea cu Dumnezeu.
Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărărcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? (Galateni 4.3, 9)

Când orice altă ambiție, în afara apropierii de Dumnezeu, dobândește o însemnătate de prim rang în sufletul nostru, fie că e direcționată în mod izbitor înspre folosul propriu sau înspre cel al Împărăției, ne aflăm pe Calea cea Veche.

Isus oferă un alt fel de pace: Va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Pacea dată de Isus nu depinde de binecuvântările meritate. Ea depinde în totalitate de unica și suprema binecuvântare pe care El o garantează celor ce-L urmează: posibilitatea de a ne apropia de El, de a miza totul pe El, care ne însoțește cu prezența Sa chiar și când avem impresia că e absent, de a ne bizui pe faptul că El va face o lucrare bună în noi chiar și-atunci când aparențele par a arăta contrariul. ”

Sper că v-am stărnit interesul să citiți mai mult. Eu una îmi doresc că citesc mai mult din Cuvânt și să-L cunosc mai mult pe Dumnezeu.

Sursa: Presiunea a dispărut, Larry Crabb