De curând am citit o poveste pentru copii, despre un băiat care fusese răpit la câteva luni de la naştere, şi ţinut într-o peşteră ani de zile. Nu a avut jucării şi singurele flori pe care le văzuse erau făcute din hârtie de unul dintre hoţi, cu care acesta se împrietenise. După mulţi ani, pe când supraveghetoare a adormit, el s-a avântat în peşteră pănă ce a ajuns la o crăpătură prin care pătrundea lumina. A putut ieşi şi ceea ce s-a produs în mintea lui a fost de nedescris. Nu ştia ce este acela soare, animale nu văzuse până atunci. A ajuns la un păstor bătrân, evlavios, care l-a învăţat despre fiecare lucru de care el era uimit. Bătrânul l-a lăsat să vadă frumuseţea lor, făcându-l să-şi dorească să afle cine le-a creat, şi în final i-a povestit despre Dumnezeu.
Mi-a plăcut ceea ce au spus părinţii lui, la regasirea lor: "Oh! Dacă am putea vedea dintr-o dată toate minunile lui Dumnezeu prin ochii inocenţei fără experienţă, cum a făcut Henry, ce efect ar avea asta asupra inimilor noastre!Oh, Doamne! Ce mult ne-ar uimi creaţia Ta! Şi cum ne-ar umple de mulţumire şi de admiraţie binecuvântările Tale. La vederea cerului Tău minunat şi a acestui pământ plin de frumuseţi, inimile noastre ar fi cuprinse de un sentiment de dragoste inexplicabil. "
"-Ceea ce a simţit Henry când a iesit din peşteră şi a văzut pentru prima dată spectacolul universului, adăugă mama lui, vom simţi şi noi atunci când vom părăsi această viaţă de pe pământ pentru a ne duce în rai. Pentru că, aşa cum jucăriile pe care i le-au dat lui Henry în grotă şi pe care acesta le-a îndrăgit, cum ar fi florile lui, oile, copacii (din hârtie), nu erau decât nişte copii slabe ale operelor creaţiei, în acelaşi mod toate frumuseţile şi bucuriile din această lume nu sunt decât nişte umbre ale fericirilor şi ale grandorii care ne aşteaptă în rai."
Obişnuiam ca atunci când plecam de la serviciu să mă opresc câteva minute să văd apusul soarelui şi pescăruşii de pe lacul Fundeni.
Domnul zilnic ne încojoară cu peisaje minunate. Ca un artist, pictează pentru ca să ne încânte ochiul. " Ne putem imagina că Dumnezeu îi spune în fiecare dimineaţă "Mai fă o dată!" soarelui; şi la fel, în fiecare seară, "Mai fă o dată" lunii." (G.K. Chesterton)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu